Am copilărit într-un sat foarte frumos, Căianul Mic din judetul Bistriţa Năsăud, pe Valea Ţibleşului, având o copilărie deosebită, aşa cum o au toţi copiii din satele noastre româneşti. De mic copil am cântat, ţin minte că de multe ori mă urcam într-un dud bătrân din curtea casei şi de acolo, ascuns între crengi şi frunze, crezând că nu mă aude nimeni, dădeam drumul glasului. Aceasta a fost „prima rampă de lansare” a mea. Când avem vreo 5-6 anişori stăteam pe prispa casei noastre bătrâneşti, unde mă jucam şi cântam de mama focului. După spusele bunicii mele „un domn mare”, venit de la Bistriţa în control la Primărie, a stat şi m-a tot ascultat şi după ce am terminat de cântat a mers la bunica încercând să o convingă să mă dea lui spre înfiere, prevăzându-mi un mare viitor. Bineînţeles că bunica nu s-a învoit, motivând că o să o omoare fecioru-său când se întoarce de la lucru şi nu găseşte copilul. Eram nelipsit de la toate serbările şcolare din sat, unde cântam, iar mai târziu, copil fiind, ascultam cu mare drag ceteraşii ce cântau la jocul satului, care pe atunci se mai ţinea în satul copilăriei mele. Mi-au rămas în minte jocurile şi strigăturile pe care mai târziu aveam să le folosesc pentru a le aşeza în cântecele mele.
Drumul în cântecul popular românesc nu a fost deloc uşor. Am început să-mi dau seama ce trebuie să fac, pentru a deveni cu adevărat interpret de cântec popular, atunci când am început colaborarea cu Ansamblul folcloric„Cununa de pe Someş” al Casei Municipale de Cultură din Bistriţa. Aici sub îndrumarea doamnei Elvira Botoş, am învăţat că nu e destul să ai voce, trebuie să ştii să transmiţi mesajul cântecului tău publicului, trebuie să ai un repertoriu propriu cu care să te individualizezi printre interpreţii de cântec popular, să mergi în faţa publicului îmbrăcat în costum popular autentic. Am participat la 16 concursuri şi festivaluri de folclor într-o vreme când la astfel de manifestări erau câte 100-120 de concurenţi din întreaga ţară iar juriul era format din cei mai mari folclorişti ai ţării. Am primit diverse premii dar au fost şi nereuşite. Toate acestea nu m-au dezarmat ci parcă mai mult m-au determinat să continui mai departe cu şi mai multă forţă. Astfel nu mă prezentam niciodată cu acelaşi repertoriu la două concursuri, dorind să arăt că sunt preocupat de îmbogăţirea permanentă a repertoriului meu. Răutăţile celor cârcotaşi, care au fost şi ele, nu au făcut altceva decât m-au determinat şi mai mult să merg mai departe, şi să le arăt ce pot şi că nu-mi pasă de ce spun unii sau alţii, eu eram conştient de puterile mele.
Îmi amintesc cu mare bucurie şi cu emoţie de primele mele înregistrări la un post de Radio. Era în 1984, la Radio Târgu Mureş, unde sub coordonarea redactorului Dumitru Buzoianu am realizat primele mele înregistrări. După trei ani în 1987 am înregistrat la Radio România sub îndrumarea redactorilor Gruia Stoia şi Angela Marinescu, după ce am aşteptat trei ani, ca materialul trimis la comisia de folclor, să fie ascultat şi să primesc invitaţia de a înregistra 10 cântece din cele 14 câte am trimis. Am avut marea şansă de a înregistra aceste prime cântece împreună cu Orchestra Radio condusă de maestrul Constantin Arvinte care s-a preocupat în mod deosebit, pentru ca acompaniamentul muzical să îmbrace frumos cântecele mele. După aceste prime înregistrări au urmat altele efectuate cu dirijori celebrii aşa cum ar fi: Paraschv Oprea, Ştefan Cigu, Ovidiu Barteş, Zanc Zeno Oliver, Anghel Urs, cu care am înregistrat numeroase cântece din ţinutul năsăudean.
Ansamblul folcloric profesionist „Dor românesc”, unde sunt angajat în prezent, reprezintă pentru mine foarte mult. Contribuţia mea la înfiinţarea acestui colectiv artistic a fost una hotărâtoare. După şase ani de la desfiinţarea Orchestrei Profesioniste „Bistriţa”, a Sindicatelor din Bistriţa Năsăud, se simţea nevoia unui ansamblu folcloric profesionist care să pună în valoare zestrea noastră folclorică. Au fost câteva încercări nereuşite, dar şansa de a realiza acest vis mi-a surâs atunci când Stefan Cigu şi Matilda Pascal Cojocăriţa au propus să ne unim forţele şi să încercăm reînfiinţarea la Bistriţa a unui Ansamblu profesionist, astfel am reuşit. Nu a fost deloc uşor deoare-ce am avut destule piedici, iar după doi ani de la înfiinţare am stat cu toţii fără salarii timp de şase luni, doar din dorinţa de a nu-i lăsa pe cei ce doreau să ne desfiinţeze să-şi realizeze visul lor urât. Şi nu au reuşit. Astăzi, Ansamblul folcloric Profesionist „Dor românesc” se numără printre cele mai valoroase colective artistice din ţară.
De câţiva ani sunt preşedintele Asociaţiei „Nunta Zamfirei” din Bistriţa, cu care am reuşit să realizez lucruri deosebite. Astfel, sub egida Asociaţiei s-au realizat câteva ediţii ale Festivalului internaţional de folclor „Nunta Zamfirei”, manifestare ce se înscrie în rândul celor mai valoroase acţiuni de acest gen din ţară. În prag de Sfinte Sărbători ale Paştelor am organizat anual câte un Concert Pascal intitulat „Pricesne şi cuvinte de învăţătură creştin-ortodoxă”, concerte organizate în Biserici şi care se bucurau de prezenţa unui public numeros. De asemenea în luna decembrie organizăm Concertul de „Colinde şi cântece străbune”. Întotdeauna este cel mai reuşit concert ce se desfăşoară în prag de Sfinte Sărbători ale Crăciunului. Toate aceste manifestări sunt înregistrate si popularizate prin cele două emisiuni de la Rado Transilvania şi AS-TV, pentru a putea ajunge şi în casele bistriţenilor ce nu pot fi prezenţi la spectacole.
Cel mai mult mă doare faptul că în satele româneşti din ţinutul năsăudean, ca peste tot de altfel, se pierde tradiţia, obiceiurile şi tot ce reprezenta odinioară, din punct de vedere spiritual, satul românesc. Ce-i drept nu prea ne putem noi opune acestui fenomen, am înţeles şi eu acest lucru, şi atunci am încercat să salvez aşa cum se poate o parte din ce cred eu că e valoros. Am realizat astfel câteva filme folclorice, pentru a rămâne pe peliculă, datinile de odinioară din această parte de ţară. Am avut chiar succes cu ele deoare-ce au fost selectate ediţii la rând pentru a participa la Festivalul internaţional de film Eco- Ethno- Folck de la Slătioara. Aceste filme sunt: „Ioana Orban-sufletul Văii Bârgăului”- 2001; „Cununa de seceriş la Spermezeu, jud. Bistriţa Năsăud”-2002;”Regretele meşterului olar Ştefan Gănău”-2003; „Înstruţatul boului la Căianul Mic, jud. Bistriţa Năsăud”-2004; „Reghina Tapalagă şi cântecul de viaţă lungă”-2005. In anul 2007 cu filmul „Biserica de lemn din Budurleni” am obţinut la acest important concurs Premiul special al Juriului pentru cel mai bun film etnografic din Festival.Trebuie să menţionez faptul că muzica pentru acest film a fost compusă special de valorosul muzician şi folclorist Gruia Stoia. Toate aceste filme vor sta mărturie în timp, pentru înţelepciunea proverbială a ţăranului român din nord de ţară.
(Bistrita 2008)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu