Culisele unui mare concert la București

 Alexandru Pugna la curţile dorului…

 

participat zilele trecute la un eveniment neaşteptat din viaţa unui om care, trăind în jurul tău, tânăr şi neliniştit vorba aceea, te anunţă aşa, deodată că a împlinit 50 de ani! Când eram mic şi se spunea în jurul meu despre un om că, iată, a împlinit 50 de ani, mă gândeam că la vârsta asta se ajunge…ohoo, peste mult mult timp, peste o viaţă sau chiar peste…două vieţi, ce să mai vorbesc, era un tărâm prea îndepărtat pentru mintea mea aflată pe atunci în dialog doar cu clipa…
Şi totuşi, Alexandru Pugna a împlinit 50 de ani! Nu ştiu când a sărit aşa deodată de la vreo treizeci cu care era …creditat pe răbojul plin cu prieteni al inimii mele taman la vârsta de aur, la vârsta deplinei maturităţi. Este o mare enigmă cum devine un pom înflorit, un pom în care nici frunzele nu au mai avut loc de atâta floare in inmiresmată, aşa, peste nopate, un copac matur plin de rod!
Alexandru Pugna este de bună seamă un astfel de copac de vreme ce spun asta o mulţime de oameni obişnuiţi avizi de frumos şi în egală măsură o altă mulţime de oameni avizaţi.
Alexandru Pugna este – aşa cred eu ! - un om multilateral! Dacă ar fi o cetate am putea spune despre el că îl preocupă şi reuşeşte să apere de duşman zidurile din toate punctele cardinale… Dacă ar fi un anotimp am putea spune că este anotimpul preferat al foarte multor semeni de-ai noştri… Cum este doar un om îndrăgostit de neamul lui şi de comorile neamului nostru românesc vom mai spune doar că, la 50 de ani, Alexandru Pugna este un artist împlinit care poate privi în urmă cu mândrie şi înainte cu linişte în suflet!
Duminică 27 noiembrie Radio România a ţinut să spună lumii că atomul indestructibil al folclorului bistriţean a mai primit un electron pe orbita sa selectă. Un electron care va da stabilitate şi mai mare lumii tradiţiilor folclorice nepieritoare ale acestor meleaguri. Vestita sală radio din Bucureşti şi-a deschis porţile pentru mai bine de patru ore celor cinci sute de oameni însetaţi de frumuseţea cântecelor şi a dansurilor populare bistriţene şi nu numai…
Aproape telegrafic voi spune că spectacolul – care va fi difuzat de Radio Antena satelor si de Favorit TV – a fost prezentat de actriţa Nataşa Raab, o ardeleancă frumoasă şi inspirată. Orchestra radio dirijată de Adrian Grigoraş ne-a purtat cu măiestrie pe toate meleagurile ţării! Maestrul Anghel Urs a însoţit cu vioara sa fără egal invitaţii bistriţeni din spectacol! Un grup de dansatori ai Cununii de pe Someş, condus de mereu inspiratul coregraf Teodor Puşcaş şi având ca portdrapel pe Gicu Vâju, cel mai longeviv dansator profesionist de pe meleagurile noastre, a dat un farmec aparte întregului spectacol.
În prima linie de asalt Alexandru Pugna şi-a plasat infanteria uşoară – laureaţii festivalurilor bistriţene Pană de Păun şi Valeria Peter Predescu: Răzvan Năstăsescu, Radu Lazăr, Paul Ananie, Andreea Hăisan, Eugenia Horoba şi Cristina Lenuţa Filipoi. Despre aceşti iubitori ai cântecului popular voi spune că sunt la vârsta aceasta şi în aceşti ani asemeni lui Icar – adică doritori de glorie, cu aripi puternice şi plini de graţie! Sper să aibă şi înţelepciunea zborului lin şi aşezat spre înălţimi pentru a evita soarta fiului lui Daedalus !
Aplauzele publicului i-au însoţit apoi pe Andrei Bărbos un moroşan plăcut şi curat la voce şi la port, pe Ioan Chirilă sosit de pe binecuvântatul plai moldovean şi pe Adrian Stanca un bănăţean fălos pe bună dreptate!
Am ascultat apoi cântecele frumoase şi sincere ale Gheorghiţei Nicolae şi ale Marianei Ionescu Căpitănescu. Saveta Bogdan ne-a spus din nou că este fată din Sângeorz Băi deşi vieţuieşte de când lumea pe Splaiul Dâmboviţean. Mi s-a părut proaspătă şi frumoasă!
Când a intrat maiestuoasă în scenă Domnica Dologa, această crizantemă de aur a cântecului năsăudean, sala a vibrat parcă cuprinsă de un fior. Dacă urcă Domnica pe scenă privirea se uimeşte, auzul se încântă şi sufletul zboară peste culmi albastre de munte…
Nicolae Mureşan ne-a arătat apoi, din nou de ce este iubit nu numai în Codru şi de către codru! Fără el Ţara Sătmarului ar fi ţara nimănui…
Florentina şi Petre Giurgi au fost aplaudaţi îndelung de către un public cunoscător şi recunoscător. Vioara lui Petre poartă pe strunele ei toate minunăţiile cunoscute şi necunoscute ale Ţării Maramureşului!
Cristian Pomohaci a urcat pe scenă cu dezinvoltura omului care ştie bine câte nestemate are în trăistuţa sa! Părea un dac falnic descins de pe columna traiană… Multe dintre cântecele sale coboară lin din baierile cerului pentru a ne umple sufletele de farmec şi de farmece…
Pe scenă a apărut apoi o flacără argintie numită Sava Negrean Brudaşcu! A zâmbit împreună cu sala şi a plans amar impreună cu sufletele spectatorilor! Sava Negrean este o invenţie brevetată în sufletele noastre. Orice reinventare a ei ne-ar dezamăgi profund…
Şi, în sfârşit, a venit Maria Butaciu! Nataşa Raab i-a spus Emblema Ţării Năsăudului! Este frumos zis dar nu este destul spus! Maria Butaciu este înainte de toate un reper! În armată, în luptă, în ofensivă – dar şi în viaţa aceasta în general - dacă nu ai un reper clar nu ajungi nicăieri şi eşti supus furtunii şi înfrângerii! Este greu de spus ce anume ar fi fost azi această glie sfântă a cântecului popular românesc fără pământul desţelenit de Maria Butaciu!
După ore bune de spectacol în care publicul a rămas ţintuit pe scaune între ropotele de aplauze, a urcat pe scenă Cornelia! Cornelia Ardelean însoţită de Ioana Maria Ardelean!
Mi-e greu să vă relatez acest moment! Inima-mi bătea în piept să sară afară nu altceva! Emoţia de dincolo de emoţie nu se poate descrie! Ea se poate doar, eventual, trăi! Cornelia este mereu egală cu ea însăşi! Altfel spus trăieşte cântând şi cântă numai cu sufletul. Vocea ei astrală este mereu o oglindă care reflectă şi în care se reflectă inimile şi trăirile spectatorilor! Când o ascult cresc precum iarba crudă după ploaie! Când mă las pătruns de farmecul rostirii fiinţei ei prin cântec mă cutremur discret şi mă tulbur limpezindu-mă... Nu se poate să simt aşa doar pentru că sunt soţul ei! Aşa trebuie să fie! Acesta trebuie să fie firescul! Aşa cred că simte orice iubitor de cântec şi de certitudini! Aşa simt eu că ar trebui să li se întâmple tuturor celor împătimiţi întru cântec…!
Alături de Cornelia s-a aprins pe scena sălii radio în această seară de noiembrie 2011, o altă flacără! Suflet din sufletul Corneliei, Ioana Maria Ardelean este totuşi dintr-o altă epocă! Un ţăran când merge la oraş tot ţărani caută zis-a Marin Preda parcă! Ioana Maria Ardelean s-a conformat. În curând, odată cu apariţia primului ei album de cântece populare va proba că, da, a ajuns la Bucureşti o ardeleancă adevărată care va duce acolo - cu tupeu bine temperat !!! - flacăra binefăcătoare a nemuritorului nostru Ardeal. Şi va rosti prin cîntec adevărurile nerostite încă… De bună seamă că nu de tineri falnici duce astăzi lipsă Naţia Română ci de bătrâni înţelepţi…
Finalul finalului a fost rostit de grupul vocal Valeria Peter Predescu un mănunchi, un snop de grâu curat din grădina Ţării Năsăudului iubirea de o viaţă a celei care a fost Valeria Peter Predescu, o flacără stinsă prea devreme de un vânt iscat de nicăieri…
La sărbătoarea sa frumoasă Alexandru Pugna a oferit o bucurie imensă acestor artişti, acestor prieteni ai săi în ale cântecului popular de pe toate meleagurile româneşti. Cu această ocazie a văzut lumina albumul de cântece populare La curţile dorului, al cincilea album de cântece populare al artistului, conţinând 23 de piese deosebit de frumoase.
Cronicarul trebuie să consemneze, fie măcar şi lapidar că alături de Alexandru Pugna şi în fond de folclorul românesc au fost în această… aplicaţie societăţile comerciale Comat Bistriţa, Agroinvest Bistriţa şi Le Fru Marin Braşov! Centrul cultural municipal a oferit un sprijin logistic special iar Ioan Avram, profesionistul perfect, ne-a purtat în siguranţă pe drumurile întortocheate ale patriei şi mai ales ale Bucureştiului…
Incursiunea acestui grup frumos şi temerar de artişti în inima Bucureştiului suprasaturat de lucruri mai mult rele decât bune a purtat cu ea un mesaj. Eu cred că acest mesaj a fost unul enervant de simplu şi de adevărat şi de util – anume adevărul că apa de la isvor este mai gustoasă decât cea din bidonul de plastic! Iar dacă bidoanele de plastic au fost inventate aiurea prin Europa aceasta şovăielnică, isvoarele, şipotele cu apă rece ca gheaţa, curată ca lacrima şi binefăcătoare ca o rugăciune către Bunul Dumnezeu au fost… inventate şi mai sunt încă în România! În această ţară frumoasă şi unică între toate ţările de pe pământ! Iar aceste isvoare sunt chiar bijuteriile fiinţei româneşti: cântecele, dansurile şi tradiţiile străbune! Dincolo de toate acestea este veşnică pe lume doar speranţa…
La mulţi ani Alexandru Pugna!
La mulţi ani truditori pe ţarina sfântă a folclorului românesc pe oriunde v-aţi afla…

sursa Ziarul „Rasunetul” Vezi articolul aici

 

Confesiuni...

Am copilărit într-un sat foarte frumos, Căianul Mic din judetul  Bistriţa Năsăud, pe Valea Ţibleşului, având o copilărie deosebită, aşa cum o au toţi copiii din satele noastre româneşti. De mic copil am cântat, ţin minte că de multe ori mă urcam într-un dud bătrân din curtea casei şi de acolo, ascuns între crengi şi frunze, crezând că nu mă aude nimeni, dădeam drumul glasului. Aceasta a fost „prima rampă de lansare” a mea. Când avem vreo 5-6 anişori stăteam pe prispa casei noastre bătrâneşti, unde mă jucam şi cântam de mama focului. După spusele bunicii mele „un domn mare”, venit de la Bistriţa în control la Primărie, a stat şi m-a tot ascultat şi după ce am terminat de cântat a mers la bunica încercând să o convingă să mă dea lui spre înfiere, prevăzându-mi un mare viitor. Bineînţeles că bunica nu s-a învoit, motivând că o să o omoare fecioru-său când se întoarce de la lucru şi nu găseşte copilul. Eram nelipsit de la toate serbările şcolare din sat, unde cântam, iar mai târziu, copil fiind, ascultam cu mare drag ceteraşii ce cântau la jocul satului, care pe atunci se mai ţinea în satul copilăriei mele. Mi-au rămas în minte jocurile şi strigăturile pe care mai târziu aveam să le folosesc pentru a le aşeza în cântecele mele.

Drumul în cântecul popular românesc nu a fost deloc uşor. Am început să-mi dau seama ce trebuie să fac, pentru a deveni cu adevărat interpret de cântec popular, atunci când am început colaborarea cu Ansamblul folcloric„Cununa de pe Someş” al Casei Municipale de Cultură din Bistriţa. Aici sub îndrumarea doamnei Elvira Botoş, am învăţat că nu e destul să ai voce, trebuie să ştii să transmiţi mesajul cântecului tău publicului, trebuie să ai un repertoriu propriu cu care să te individualizezi printre interpreţii de cântec popular, să mergi în faţa publicului îmbrăcat în costum popular autentic. Am participat la 16 concursuri şi festivaluri de folclor într-o vreme când la astfel de manifestări erau câte 100-120 de concurenţi din întreaga ţară iar juriul era format din cei mai mari folclorişti ai ţării. Am primit diverse premii dar au fost şi nereuşite. Toate acestea nu m-au dezarmat ci parcă mai mult m-au determinat să continui mai departe cu şi mai multă forţă. Astfel nu mă prezentam niciodată cu acelaşi repertoriu la două concursuri, dorind să arăt că sunt preocupat de îmbogăţirea permanentă a repertoriului meu. Răutăţile celor cârcotaşi, care au fost şi ele, nu au făcut altceva decât m-au determinat şi mai mult să merg mai departe, şi să le arăt ce pot şi că nu-mi pasă de ce spun unii sau alţii, eu eram conştient de puterile mele.

Îmi amintesc cu mare bucurie şi cu emoţie de primele mele înregistrări la un post de Radio. Era în 1984, la Radio Târgu Mureş, unde sub coordonarea redactorului Dumitru Buzoianu am realizat primele mele înregistrări. După trei ani în 1987 am înregistrat la Radio România sub îndrumarea redactorilor Gruia Stoia şi Angela Marinescu, după ce am aşteptat trei ani, ca materialul trimis la comisia de folclor, să fie ascultat şi să primesc invitaţia de a înregistra 10 cântece din cele 14 câte am trimis. Am avut marea şansă de a înregistra aceste prime cântece împreună cu Orchestra Radio condusă de maestrul Constantin Arvinte care s-a preocupat în mod deosebit, pentru ca acompaniamentul muzical să îmbrace frumos cântecele mele. După aceste prime înregistrări au urmat altele efectuate cu dirijori celebrii aşa cum ar fi: Paraschv Oprea, Ştefan Cigu, Ovidiu Barteş, Zanc Zeno Oliver, Anghel Urs, cu care am înregistrat numeroase cântece din ţinutul năsăudean.

Ansamblul folcloric profesionist „Dor românesc”, unde sunt angajat în prezent, reprezintă pentru mine foarte mult. Contribuţia mea la înfiinţarea acestui colectiv artistic a fost una hotărâtoare. După şase ani de la desfiinţarea Orchestrei Profesioniste „Bistriţa”, a Sindicatelor din Bistriţa Năsăud, se simţea nevoia unui ansamblu folcloric profesionist care să pună în valoare zestrea noastră folclorică. Au fost câteva încercări nereuşite, dar şansa de a realiza acest vis mi-a surâs atunci când Stefan Cigu şi Matilda Pascal Cojocăriţa au propus să ne unim forţele şi să încercăm reînfiinţarea la Bistriţa a unui Ansamblu profesionist, astfel am reuşit. Nu a fost deloc uşor deoare-ce am avut destule piedici, iar după doi ani de la înfiinţare am stat cu toţii fără salarii timp de şase luni, doar din dorinţa de a nu-i lăsa pe cei ce doreau să ne desfiinţeze să-şi realizeze visul lor urât. Şi nu au reuşit. Astăzi, Ansamblul folcloric Profesionist „Dor românesc” se numără printre cele mai valoroase colective artistice din ţară.

De câţiva ani sunt preşedintele Asociaţiei „Nunta Zamfirei” din Bistriţa, cu care am reuşit să realizez lucruri deosebite. Astfel, sub egida Asociaţiei s-au realizat câteva ediţii ale Festivalului internaţional de folclor „Nunta Zamfirei”, manifestare ce se înscrie în rândul celor mai valoroase acţiuni de acest gen din ţară. În prag de Sfinte Sărbători ale Paştelor am organizat anual câte un Concert Pascal intitulat „Pricesne şi cuvinte de învăţătură creştin-ortodoxă”, concerte organizate în Biserici şi care se bucurau de prezenţa unui public numeros. De asemenea în luna decembrie organizăm Concertul de „Colinde şi cântece străbune”. Întotdeauna este cel mai reuşit concert ce se desfăşoară în prag de Sfinte Sărbători ale Crăciunului. Toate aceste manifestări sunt înregistrate si popularizate prin cele două emisiuni de la Rado Transilvania şi AS-TV, pentru a putea ajunge şi în casele bistriţenilor ce nu pot fi prezenţi la spectacole.

Cel mai mult mă doare faptul că în satele româneşti din ţinutul năsăudean, ca peste tot de altfel, se pierde tradiţia, obiceiurile şi tot ce reprezenta odinioară, din punct de vedere spiritual, satul românesc. Ce-i drept nu prea ne putem noi opune acestui fenomen, am înţeles şi eu acest lucru, şi atunci am încercat să salvez aşa cum se poate o parte din ce cred eu că e valoros. Am realizat astfel câteva filme folclorice, pentru a rămâne pe peliculă, datinile de odinioară din această parte de ţară. Am avut chiar succes cu ele deoare-ce au fost selectate ediţii la rând pentru a participa la Festivalul internaţional de film Eco- Ethno- Folck de la Slătioara. Aceste filme sunt: „Ioana Orban-sufletul Văii Bârgăului”- 2001; „Cununa de seceriş la Spermezeu, jud. Bistriţa Năsăud”-2002;”Regretele meşterului olar Ştefan Gănău”-2003; „Înstruţatul boului la Căianul Mic, jud. Bistriţa Năsăud”-2004; „Reghina Tapalagă şi cântecul de viaţă lungă”-2005. In anul 2007 cu filmul „Biserica de lemn din Budurleni” am obţinut la acest important concurs Premiul special al Juriului pentru cel mai bun film etnografic din Festival.Trebuie să menţionez faptul că muzica pentru acest film a fost compusă special de valorosul muzician şi folclorist Gruia Stoia. Toate aceste filme vor sta mărturie în timp, pentru înţelepciunea proverbială a ţăranului român din nord de ţară. 

(Bistrita 2008)

 Sursa: 

http://alexandrupugna.wordpress.com/

O vedetă populară: Alexandru Pugna “Folclorul reprezintă sufletul românului”

Alexandru Pugna s-a născut în satul Căianu Mic, la poalele Ţibleşului, judeţul Bistriţa Năsăud, într-o zi de 14 noiembrie. Ansamblul “Cununa de pe Someş” a reprezentat o trambulină în ceea ce înseamnă drumul spre muzică populară. De cântat, cântă din copilărie, însă punctul important al carierei sale o constituie câştigarea trofeului “Floarea din grădină”. În fonoteca radioului are peste 70 de piese, iar dacă numărăm albumele editate putem găsi cinci, cel de-al cincilea se află în fază finală, fiind editat împreună cu Domnica Dologa şi unde se regăsesc cântece din repertoriul Mariei Peter, prima solistă profesionistă a Bistriţei Năsăud. Haideţi să descoperim împreună fărâme din viaţa lui Alexandru Pugna.

Rep: Pentru început vă propun să ne întoarcem în Căianu Mic judeţul Bistriţa Năsăud, de acolo de unde îşi trage sevele Alexandru Pugna. Privind peste umăr, cum s-a transformat satul copilăriei în ultimii ani?

Alexandru Pugna: Aşa cum toate satele transilvane au suferit modificări, satul Căianu Mic, satul copilăriei mele a devenit un sat mai modern, este mult mai mare decât în perioada când eram eu copil, un sat foarte frumos, unul din cele mai frumoase sate din Transilvania şi cine nu mă crede să meargă la Căianu Mic, pe Valea Ţibleşului să se convingă. Un sat cu oameni deosebiţi care au construit acolo case minunate. Un sat cu oameni harnici şi gospodari, un sat cu oameni care păstrează încă unele tradiţiile de altă dată, un sat cu oameni creştini. Spun asta pentru că duminică de duminică, biserica satului se dovedeşte a fi neîncăpătoare. Satul Căianu Mic reprezintă pentru mine centrul universului, locul în care, ori de câte ori mă întorc îmi încarc bateriile spirituale pentru a putea merge mai departe.

Rep: De la sat la oameni şi de la oameni la cel care a devenit interpretul Alexandru Pugna. Când a avut loc întâlnirea cu muzica populară şi cum s-a produs acest lucru?

Alexandru Pugna: De cântat am cântat de mic, vreau să vă spun că eram nelipsit de la serbările şcolare dar, spun eu că primii paşi pe acest drum al promovării folclorului românesc i-am făcut atunci când am intrat în Ansamblul folcloric “Cununa de pe Someş” al Casei de Cultură “George Coşbuc” din Bistriţa, unde m-am format eu ca interpret al cântecului popular năsăudean, sub îndrumarea doamnei Elvira Botoş, un om deosebit, care de-a lungul timpului a pregătit mulţi interpreţi. Aproape toţi interpreţii au trecut prin mâna dumneaei, au beneficiat de sfaturile dumneaei şi zic eu aceasta este perioada în care eu m-am format ca interpret. Au fost apoi participările la concursuri şi festivalurile interjudeţene de folclor, şaisprezece la număr, unde am obţinut diverse premii şi cred că cel mai important pas pe acest drum al cântecului popular a fost acela în care am câştigat trofeul “Floarea din Grădină” în 1988 şi nu pot să uit că eu am debutat la Tîrgu Mureş la Radio Tîrgu Mureş în 1984, sub îndrumarea profesorului Dumitru Buzoianu. Atunci am făcut primele înregistrări, dar am rămas un colaborator fidel al acestui post de radio prin redactorii care realizează emisiuni de folclor aici şi aş dori să o amintesc aici pe Maria Costea Lirca, un om minunat de care mă leagă o prietenie cu totul deosebită şi nu le uit nici pe colegele mele de cântec Maria Butilă şi Emilia Lateş.

Rep:Care a fost cântecul cu care a avut loc debutul oficial?

Alexandru Pugna: Mi-aduc aminte că era o doină despre război “Plugul patru boi îl trag” şi un cântec pe care l-am aşezat pe cel mai recent album, “Pe Ţibleş în sus şi-n jos”, un cântec pe care l-am auzit la un ceteraş din satul meu natal, Costan Moldovan, prin anii 80 şi pe care l-am înregistrat atunci, iar în timp am încercat să îi pun un text pentru că era o melodie de joc. Acestea sunt melodiile cu care am intrat eu în muzica populară.

Rep: Care este cântecul cel mai cunoscut sau care este asociat automat cu Alexandru Pugna?

Alexandru Pugna: Cred că “Mândră, gura ta-i izvor” sau “Ceteră cu strună deasă”. Sunt cântece care au fost şi mai des prezentate în emisiunile de folclor.

Rep: Să facem un calcul asupra repertoriului. Câte albume a reuşit Alexandru Pugna să imprime?

Alexandru Pugna: În fonoteca de la Radio Bucureşti sunt vreo 76 de cântece pe care le-am înregistrat cu Orchestra Radio sau cu un grup instrumental condus de maestrul Ştefan Cigu de la Bistriţa. Până acum am editat patru albume: trei de folclor şi unul de colinde şi aş mai putea să adaug aici şi un album de pricesne şi cântări religioase. Am în pregătire acum, împreună cu colega mea Domnica Dologa, un album cu câteva dintre cele mai îndrăgite cântări ale Mariei Peter, un album omagial.

Rep: Definiţi folclorul.

Alexandru Pugna: Folclorul este un termen foarte complex şi cuprinde o paletă foarte largă a creaţiei neamului românesc. Reprezintă acea parte spirituală, de suflet care a fost creată de-a lungul anilor, de generaţii şi generaţii. Folclorul reprezintă cea mai frumoasă parte a ţăranului român, cea mai valoroasă şi cea cu care trebuie să ne mândrim şi să stăm drepţi şi mândrii în faţa tuturor naţiunilor, pentru că avem cele mai frumoase datini, obiceiuri, costume populare, cântece. Folclorul reprezintă sufletul românului.

Rep: Un gând pentru mureşenii care ne citesc.

Alexandru Pugna: Le doresc tuturor celor ce citesc aceste rânduri să le dea bunul Dumnezeu sănătate, care este cea mai importantă, înţelepciune şi gând bun înspre folclor şi să poată să discearnă ce înseamnă folclor şi ceea ce înseamnă creaţie populară comercială.

A consemnat Mihai Teodor Naşca