ALEXANDRU PUGNA

Dorurile lui Alexandru Pugna

“Cel mai dor îmi este de copilărie, de jocul satului, atunci când feciorii veneau la Căminul Cultural cu fetele. Am prins acele vremuri în care jocul era firesc, cu ceteraşi. Stăteam acolo lângă ei ascultându-le jocul şi strigăturile. Tatăl meu mai are o soră pe care am prins-o fată fiind încă şi eram atent ce-i strigă feciorii, pentru că strigăturile nu erau întâmplătoare. Eram atent să văd cu cine juca pentru că cel care îi era mai aproape o juca trei-patru jocuri şi atunci ştiam că acela e drăguţul mătuşii mele şi mergeam şi o pâram acasă. Mi-e dor de sărbătorile de odinioară când, copil fiind auzeam în seara de Ajun, zvon de colinde, nu numai de la o ceată ci de la zeci de cete de colindători şi se auzea la vecini o colindă, la deal o altă colindă, dincolo altă colindă, răsuna satul de colinde. Era cea mai frumoasă seară şi ţin minte că bunica mea spunea mereu că nu trebuie să dormi în acea noapte ci trebuie să stăm să primim colindătorii. Uşile se ţineau deschise şi toată lumea era veselă şi desigur că acele vremuri ale copilăriei sunt cele de care îmi este cel mai dor acum”.

sursa: www.infoms.ro

ALEXANDRU PUGNA

miercuri, 15 iunie 2016

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu